~Am chef sa ma plang ...~

Parca toata lumea mea sta in loc, nimic important nu se intampla. Am senzatia ca fiecare zi seamana cu cea din urma, am senzatia ca am mereu aceleasi activitati, aceleasi ganduri, aceleasi asteptari. Nicio schimbare, nici macar in mintea mea. Poate ca si inainte aveam perioade din astea, dar atunci visam mai mult, atunci traiam mai mult in coco-land. Poate sunt eu pre invatata cu drame si cand lucrurile sunt calme ... mi se pare prea calm. Hmmm, enervant de calm!

Vremea asta de afara de tot cacatul! NU pot face nimic, nu e nici iarna, nici primavara, nu pot face poze, pentru ca nu e nimic interesant. Nu am mai facut o poza care sa imi placa de luni bune. Nicio poza de iarna care sa merite sa fie bagata in seama.

Nu imi iese nimic nici la munca, nu reusesc sa fac o nenorocita de interogare si ma demoralizez cu totul. De ce tre sa fie totul asa de complicat pentru mintea mea? De ce nu m-am nascut geniu?! 

Este numai luni? Este deja luni! Ce repede trece timpul asta ... 

A naibii interogare, de la ea a pornit totul!