~19 aprilie~

Cine zicea ca e mai usor odata cu trecerea timpului ... ?

~I can't stay~

I can't stay! De fapt nu am chef.

An nou fain, si mie si voua!

~De la tara~

La Intorsura Buzaului:

~Alone~

~Beautiful day~

Pentru cei doi vizitatori care in ultima saptamana au intrat zilnic pe blogul meu

Pentru ziua care se arata faina

Pentru week-endul care vine si mini excursia programata

~De prin Paris IV~

Cam atat [deocamdata :P].

~De prin Paris III~

~De prin Paris II~

~De prin Paris I~

De prin Paris:

Uitandu-ma acum la ele mi se pare un vis frumos faptul ca am fost acolo! Si stiu sigur ca nu a fost prima si ultima data, pentru ca Parisul cere vizitat din nou si din nou!

~Puff~

Prea plictisita pentru a gandi o descriere, prea lenesa pentru a tasta orice, asa ca las puful sa vorbeasca: puff

~Floare albastra~

"Înc-o gură - şi dispare...

Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!"

Floare albastra de Mihai Eminescu

~Poze cu fluturi~

Nu ma pricep la specii de fluturi, prin urmare despre cei fotografiati de mine stiu doar ca sunt specii de prin padurile comunei :)

~Daniel~

Bat for lashes - Daniel

~O floare~

Prin orasul vechi am vazut o floare...

~Ei ma judeca~

Vreau inapoi naivitatea, vreau inapoi nestiinta. Vreau sa nu mai simt apasarea secretelor, sa pot sa ma uit in ochii lor fara sa vad si partea putreda, intunecata. Nu e corect, asa nu mai imi place jocul... Asa ma simt superioara lor, pentru ca eu mi-am pastrat inocenta, pentru ca viata mea e curata. Da, e curata, e frumoasa! Desi ar spune altceva. Ar scoate in evidenta acele parti neintelese, pentru ca in lumea lor mica nu pot intelege cum altcineva poate fi diferit. Nu pot intelege decat mizeriile cu care sunt obisnuiti, acele mizerii specifice varstei, generatiei lor.

Ce ciudat .. Parca toate au fost facute in ziua aia special pentru ca eu sa am acest sentiment. Discutia, mizeriile iesite la suprafata, dezgustul, drumul, oboseala, cartea, ameteala, troleul, nenea mirosind a bautura ieftina ce se atingea de mine. Ce lume infecta! Ce dobitoci … am o scarba profunda, o scarba de care cu greu ma pot elibera. Pentru ca stiu ca ma voi intoarce acasa, pentru ca il voi vedea, ii voi vedea, va trebui sa ii iubesc in continuare, sa ii respect in continuare. Cum se face asta cand ai sentimentul ca nu merita?

Si ei ma judeca pe mine …

~Inca ceva~

Din nou ceva sarbatori. Nu mai vorbesc de deprimare, altii mi-au luat-o inainte si sunt foarte de acord. Cred insa ca eu nu sunt facuta pentru sarbatori, nu pot sa ma bucur ca toti ceilalti de sarbatori. Poate asa devii cand pierzi pe cineva asa de drag, poate asa se intampla cand nu poti fi cu persoana iubita tocmai de sarbatori , poate asa se intampla cand vezi tristetea din ochii mamei.

Insa nu prea vad de ce am sa ma bucur. Exemplele din jur doar imi intaresc impresia de falsitate. Post doar de ochii lumii, sau doar de la mancare (parca postul insemna rugaciune, fapte bune, abstinenta.. in fine), mers la biserica in toale noi, sa te vada satul, mancat ca spartul in ziua de pasti si baut ca porcul (saracii porci, de ar stii ei cum vorbesc de ei). Parca nici nu prea ai ce sa sarbatoresti. Insa daca acum sunt zilele libere, doar acum te mai poti bucura de unele (!) rude pe care le ai la inima, mai auzi o barfa buna despre te miri ce verisoara ce a facut te miri ce chestie, mai ramai cu gura cascata la avutia unora, sau la umanitatea altora.

Prin urmare mica vacanta, mersul la tara, vizitatul rudelor a avut si partea ei frumoasa. Astept sa vad si din puntul de vedere al capturii care sunt rezulatele, asta doar in cateva zile. Ah, era sa uit: am avut grozava ocazie sa cunosc un cuplu frumos, pe care as dori sa am ocazia sa il mai intalnesc, un cuplu special ce imi da incredere ca in lume exista loc pentru noi toti. Mai ales pentru noi! :)

~Ceva~

Iata ceva interesant:

http://lestoilesdaz.canalblog.com/

~Zice lumea~

Zice lumea ca m-am facut rea, zice lumea ca acum am curajul sa spun ce gandesc, sa-mi sustin punctul de vedere. Mai zice si ca sunt crizata si ca reactionez prea impulsiv. 

Zice el ca n-am experienta , probabil gandeste ca nu fac nimic toata ziua. Pot sa demonstrez contrariul, mai mult decat am facut-o pana acum? Pai cu siguranta o sa incerc – doar ca m-am cam saturat sa tot incerc, sa nu reusesc! La dracu, zic din nou!  

Cica am devenit a dracului. Pai cum mai, “am devenit”?? Asa de bine m-am ascuns? Si toate astea de la faptul ca mi-am sustinut punctul de vedere in fata comunistilor! Comunisti idioti si incuiati la minte, comunisti care in afara de propria poezie, de propriile ideologii rigide, nu vad. Care nu pot nici macar da dovada de suficienta inteligenta sa aplice dracului acele ideologii la fiecare caz in parte. Dar comunistii au experienta, avand experienta sunt apreciati, fiind apreciati, li se accepta orice aberatie. 

Zic unii* ca nu trebuie sa iti pierzi rabdarea, ca trebuie sa lasi sa se intample ce trebuie sa se intample, suna asa de frumos dar asa de greu de aplicat. Desi stiu ca pana la urma se va intampla, desi stiu ca pana la urma comunistii se vor impune, de ce sa nu le arat ce cred si cum vad eu lucrurile. 

Un lucru bun: o noua provocare – imblanzirea comunistilor! Dracu sa-i ia!

* citesc in timpul liber 

~ALIVE pe dracu~

Alive - Pearl Jam

~Uneori mai si citesc. Carti~

De regula prefer sa trec prin viata fara sa filozofez prea mult, fara sa imi pun prea multe intrebari despre de ce, cand, cum. Simt ca mintea mea e prea instabila ca sa faca fata unor presiuni prea mari (da, da, falsa modestie, insa daca ma laud prea mult, mi se urca la cap).

Uite ca de data asta, am fost provocata sa gandesc mai mult poate decat de obicei (si la alte subiecte decat ce melodii sa mai ascult, unde sa merg in week-end, cum sa fac fata la 14 martie, cand se termina odata evaluarea naibii, de ce plange la 12 noapte, de ce e mereu nervoasa, si lista poate continua, dar pe cine intereseaza gandurile mele?!). 

Am citit si eu o carte (!), desigur am devorat-o in cateva zile, citind noaptea la lumina lampii (nu de gaz, ca am curent la comuna). Previzibil ar spune unii, cartea e scrisa de Jeanette Winterson, “Portocalele nu sunt singurele fructe”. M-a fascinat stilul ironic al autoarei[, stil cu care m-am tot obisnuit si in viata reala de vreun an si 4 luni incoace], m-a fascinat felul in care a pus in vorbe atatea sentimente, unele cunoscute si mie. 

Mediul in care traiesti te formeaza in viata, insa nu poate schimba ceea ce simti, ceea ce te identifica, ceea ce esti. Pana la urma, indiferent ce educatie primesti de acasa, indiferent daca esti crescut intr-un mediu religios, sau intr-unul fanatic, sau intre parinti toleranti, iti faci propriile alegeri, fie ca unele din ele inseamna sa asculti de “diavolul portocaliu”, asa cum Jeanette a facut. Lucrurile nu sunt doar alb si negru, au nuante, sau asa cum spune chiar mama fanatica a protagonistei, portocalele pana la urma nu sunt singurele fructe. 

Sa fi inteles eu din carte doar ce am vrut? Doar ce mi-a fost convenabil?