~Ei ma judeca~

Vreau inapoi naivitatea, vreau inapoi nestiinta. Vreau sa nu mai simt apasarea secretelor, sa pot sa ma uit in ochii lor fara sa vad si partea putreda, intunecata. Nu e corect, asa nu mai imi place jocul... Asa ma simt superioara lor, pentru ca eu mi-am pastrat inocenta, pentru ca viata mea e curata. Da, e curata, e frumoasa! Desi ar spune altceva. Ar scoate in evidenta acele parti neintelese, pentru ca in lumea lor mica nu pot intelege cum altcineva poate fi diferit. Nu pot intelege decat mizeriile cu care sunt obisnuiti, acele mizerii specifice varstei, generatiei lor.

Ce ciudat .. Parca toate au fost facute in ziua aia special pentru ca eu sa am acest sentiment. Discutia, mizeriile iesite la suprafata, dezgustul, drumul, oboseala, cartea, ameteala, troleul, nenea mirosind a bautura ieftina ce se atingea de mine. Ce lume infecta! Ce dobitoci … am o scarba profunda, o scarba de care cu greu ma pot elibera. Pentru ca stiu ca ma voi intoarce acasa, pentru ca il voi vedea, ii voi vedea, va trebui sa ii iubesc in continuare, sa ii respect in continuare. Cum se face asta cand ai sentimentul ca nu merita?

Si ei ma judeca pe mine …

~Inca ceva~

Din nou ceva sarbatori. Nu mai vorbesc de deprimare, altii mi-au luat-o inainte si sunt foarte de acord. Cred insa ca eu nu sunt facuta pentru sarbatori, nu pot sa ma bucur ca toti ceilalti de sarbatori. Poate asa devii cand pierzi pe cineva asa de drag, poate asa se intampla cand nu poti fi cu persoana iubita tocmai de sarbatori , poate asa se intampla cand vezi tristetea din ochii mamei.

Insa nu prea vad de ce am sa ma bucur. Exemplele din jur doar imi intaresc impresia de falsitate. Post doar de ochii lumii, sau doar de la mancare (parca postul insemna rugaciune, fapte bune, abstinenta.. in fine), mers la biserica in toale noi, sa te vada satul, mancat ca spartul in ziua de pasti si baut ca porcul (saracii porci, de ar stii ei cum vorbesc de ei). Parca nici nu prea ai ce sa sarbatoresti. Insa daca acum sunt zilele libere, doar acum te mai poti bucura de unele (!) rude pe care le ai la inima, mai auzi o barfa buna despre te miri ce verisoara ce a facut te miri ce chestie, mai ramai cu gura cascata la avutia unora, sau la umanitatea altora.

Prin urmare mica vacanta, mersul la tara, vizitatul rudelor a avut si partea ei frumoasa. Astept sa vad si din puntul de vedere al capturii care sunt rezulatele, asta doar in cateva zile. Ah, era sa uit: am avut grozava ocazie sa cunosc un cuplu frumos, pe care as dori sa am ocazia sa il mai intalnesc, un cuplu special ce imi da incredere ca in lume exista loc pentru noi toti. Mai ales pentru noi! :)

~Ceva~

Iata ceva interesant:

http://lestoilesdaz.canalblog.com/

~Zice lumea~

Zice lumea ca m-am facut rea, zice lumea ca acum am curajul sa spun ce gandesc, sa-mi sustin punctul de vedere. Mai zice si ca sunt crizata si ca reactionez prea impulsiv. 

Zice el ca n-am experienta , probabil gandeste ca nu fac nimic toata ziua. Pot sa demonstrez contrariul, mai mult decat am facut-o pana acum? Pai cu siguranta o sa incerc – doar ca m-am cam saturat sa tot incerc, sa nu reusesc! La dracu, zic din nou!  

Cica am devenit a dracului. Pai cum mai, “am devenit”?? Asa de bine m-am ascuns? Si toate astea de la faptul ca mi-am sustinut punctul de vedere in fata comunistilor! Comunisti idioti si incuiati la minte, comunisti care in afara de propria poezie, de propriile ideologii rigide, nu vad. Care nu pot nici macar da dovada de suficienta inteligenta sa aplice dracului acele ideologii la fiecare caz in parte. Dar comunistii au experienta, avand experienta sunt apreciati, fiind apreciati, li se accepta orice aberatie. 

Zic unii* ca nu trebuie sa iti pierzi rabdarea, ca trebuie sa lasi sa se intample ce trebuie sa se intample, suna asa de frumos dar asa de greu de aplicat. Desi stiu ca pana la urma se va intampla, desi stiu ca pana la urma comunistii se vor impune, de ce sa nu le arat ce cred si cum vad eu lucrurile. 

Un lucru bun: o noua provocare – imblanzirea comunistilor! Dracu sa-i ia!

* citesc in timpul liber