miercuri, 27 august 2008

~Eu~

Ce te-ai face daca te-ai simti diferit/a, daca ai avea certitudinea ca nu esti ca toti ceilalti? Ai arata lumii ceea ce esti? Ai ascunde? Ai apara secretul "cu pretul vietii"? Eu am ales sa spun ... mi-a facut bine, majoritatea m-au sustinut, nu m-au condamnat, poate chiar le-am stimulat fantezia :). Unii insa m-au condamnat, m-au si abandonat.

Asta este cand esti diferit de normal. Cei din jur reactioneaza ciudat, neprevazut. Unele sunt surprize placute, unele din pacate sunt adevarate dezamagiri din partea celor de la care nu te asteptai, de la care erai convins ca vei avea doar sustinere.

Asadar, voi ce ati face daca ati fi convinsi ca sunteti diferiti? Eu una am spus.

6 comentarii:

ileanne spunea...

si eu am spus. in fata. pe blog. pe mess. prin mailuri. reactii: variate. prieteni care au ales sa pastreze distanta, prieteni care au facut stanga imprejur. dar si oameni mai frumosi decat ii credeam eu, care au realizat ca fata de ei raman aceeasi, ca sunt tot ceea ce stiau despre mine inainte and maybe (only)a little bit more. poate cel mai greu pt ceilalti e sa isi dea seama ca nu esti asa diferita de fapt. ce e ciudat e ca inca am emotii de cate ori...spun. ai crede ca in timp devine mai usor...

frumos blog (frumoase poze). pot sa il trec in blogroll? :)

altemps spunea...

Wow, da, cum sa nu! multumesc de laude. si de vizita.

Da, este inca greu, mai ales dupa ce o reactie pe care o sperai pozitiva a fost groaznica, a rezultat abandon si nefericire. Insa sper ca nu toti sunt la fel, sper mereu ca oamenii ma cunosc pe mine, amanuntul despre viata mea intima e ceva ce nu ii priveste.

Hei, multumesc inca odata de vizita si de raspuns.
Seara faina,
CO

Hefe spunea...

Coming-out-ul meu a fost de cacao, cu reactii naspa din partea familiei samd. In timp, cu cat esti mai zambitoare cand arunci pastila si mai sigura pe tine, cu atat reactiile or sa varieze intre indiferente si pozitive. Asa ca, rabdare, tutun, cafea, cocaina (dupa gust) si o sa fie ok.

altemps spunea...

Din fericire, reactia celor care conteaza cu adevarat pentru mine (mama, fra saracul, prietenii) a fost cat de cat OK, in sensul ca a fost soc, dar si intelegere, toleranta si acceptare. Cine are problema cu cine sunt atunci nu merita sa fie in viata mea.
Nu mai sunt toleranta cu idiotii! Gata :)

Anonim spunea...

Sa nu iti para rau niciodata. Sa traiesti si mai rau sa crezi, intr-o minciuna este cel mai rau lucru pe care il poti face in viata. E iadul pe pamant.

La urma urmei acestea sunt lucruri atat de firesti, de normale... Decenii de acum incolo oamenii se vor uita in urma si se vor mira: ce a fost cu tot fasul si cu toata incrancenarea aia?

E greu pentru cei "straight" sa inteleaga lucrurile acestea... Daca ne gandim chiar si "gay people" au nevoie de o perioada de acceptare proprie. E din cauza indoctrinarii la care toti romanii (si nu numai noi) am fost supusi de cand ne-am nascut. Poate in viitor lucrurile se vor mai schimba (in bine)...

Off topic: imi plac fotografiile postate pe blogul tau... ma intreb ce camera folosesti

altemps spunea...

Sunt ferm convinsa ca nu imi va parea rau de alegerea facuta. Pentru ca eu consider ca a fost o alegere, am ales sa fiu eu. Si ma bucur ca mi-am acceptat alegerea :).

Multumesc pentru comentariul despre fotografii. Am folosit 2 aparate, desi multi ar zice ca nu sunt aparate: un KODAK CX7330 la inceputuri si acum un FUJIFILM S5700.