marți, 23 septembrie 2008

~6 luni~

Am fost acasa, s-au implinit 6 luni! Deja 6 luni de cand s-a dus. E ciudat cum a trecut timpul asta, acasa fiind am retrait toate senzatiile de atunci, disperarea, usurarea ca nu se mai chinuie, groaza ca nu o sa il mai vad niciodata. Dar la mormant a fost liniste, m-am simtit parca pe alta lume, mult mai calma, mult mai buna.



Eu nu prea cred in multe pe lumea asta, dar am o convingere ca este bine, ca este undeva cu chitara in mana, cu tigara in coltul gurii, cantand vreo melodie de la Metallica. Trebuie sa fie undeva, nu se poate ca drumul lui sa se fi terminat deja. Nu asa de brusc, nu asa de dureros.



Mi-e dor de tine, fra.


vineri, 12 septembrie 2008

~Am prins buchetul !~

Rochie alba, flori, mire, nasi, poze, formatie, rude pe care nu le-ati vazut niciodata ... oboseala, mancare multa, inutil de multa, glume proaste facute de unchi beti. Caldura, fum de tigara, zgomot, muzica populara imposibil de dansat! Cam asta inseamna pentru mine o nunta. Probabil pentru miri nu este chiar asa cum am descris eu .. Mai mult ca sigur ca este mult mai rau. Noroc cu darul de la sfarsit, altfel chiar nu ar merita toata oboseala.

Din cate imi aduc eu aminte, niciodata nu mi-am imaginat propria nunta. Mereu m-am gandit ca as fi o mireasa aiurea, asa ca preferam sa imi imaginez ca nu o sa ma marit in rochie de mireasa.

La ultima nunta am prins buchetul. "Tu urmezi acum, trebuie sa te casatoresti!" striga mama mirelui. Lumea radea, mireasa radea. Eu insa sunt convinsa ca nu va fi nicio nunta. Nu are cum sa fie. Si oricum, nu as fi o mireasa frumoasa. Ma bucur sa le vad pe prietenele mele mirese, sa pozez mirese necunoscute in parc, este mai mult decat suficient pentru mine in materie de nunti.



O necunoscuta..

luni, 1 septembrie 2008

~Povesti cu ... zane~

Aseara, inainte de culcare, mi s-a cerut sa spun o poveste. In timp ce ma gandeam eu ce sa inventez, mi-am dat seama ca instinctiv nu imi mai venea sa spun povesti cu feti frumosi si ilene cosanzene ... ci doar cu ilene :))) Da, da, stiu ... Este desoperirea, acomodarea, acceptarea. Dar mi s-a parut amuzant oricum, felul in care este acum pentru mine realitatea.

Aaa, pana la urma povestea a fost ceva de genul: a fost odata o preafrumoasa fata care s-a indragostit :D si au trait fericite pana la adanci batraneti. Noroc ca adoarme repede !