vineri, 26 decembrie 2008

~Stare de sarbatoare~

Daca mai vad un film cu mos Craciun, sau despre Craciun, sau despre bunatate, despre spritul sarbatorilor ... o sa o iau razna! Cat de bine mi-ar fi acum la munca, rezolvand tampenii, vorbind la telefon sau scriind mailuri! Cu greu m-as fi gandit acum o saptamana ca o sa ajung sa plang dupa munca.
Nu am nimic cu cei care traiesc aceasta sarbatoare, care iubesc aceasta sarbatoare. Eu nu sunt una dintre ei, dar hei, tot ce e diferit este binevenit in viata mea! Doar ca din pacate atata caz facut pe ideea de sarbatoare in familie, reuniuni de familie, cina festiva, colinde, bucurie, sentimente frumoase, toate astea pentru unii pot fi doar cutite infipte in inima. Cand stii ca nu ai cum sa ai pe cei dragi langa tine, este un efort incredibil sa treci de sarbatoarea asta. Ho ho ho, dar pe cine intereseaza de bietii nefericiti ...
Suntem prea egoisti sa ne intereseze suferinta altora. Chiar si suferinta celor care ne sunt alaturi.

"Daca o sa treaca si Craciunul asta, o sa fie bine...".

vineri, 19 decembrie 2008

~Plictiseala~


Ma plictisesc. Oare imi stie vreun sef blogul? Sper ca nu, pentru ca o sa recunosc ca nu am deloc chef de munca, m-am plictisit, deja m-am plictisit si de pierdut timpul.

Incerc sa postez ceva inteligent, sau ceva amuzant, sau macar niste poze mai interesante. Insa la cat de plictisita sunt, nici macar chef nu am sa gandesc/ compun/ caut poze. MA PLICTISESC. Oare cum rezista acei oameni care au slujbe la care nu fac nimic, unde pierd vremea toata ziua. Oameni gen functionarii ..

Uite asta subiect de discutie: functionarii. Pentru ca m-am mutat la casa mea a trebuit sa imi fac contract la curent, la gaz, etc. Incredibil ce viteze au oamenii aia de acolo! La curent cel putin mai aveam putin si ma duceam sa cumpar o arma si sa o omor. Imi venea sa strig la ea, sa ii zic ca e o vita. Insa la gandul ca o sa imi taie curentul.. m-am abtinut, am zambit fals (dar frumos) si am asteptat. Am asteptat sa isi termine ea povestile cu vitele ei de colege.

Noroc cu amintirea acelei tanti ca mi-a mai revenit si mie cheful. Ma apuc de munca. Ca doar sunt ultimele ore de munca inainte de vacanta. Oh, vacanta, zapada, poze. Deja e alta poveste.


O tanti - halal Magic World

miercuri, 5 noiembrie 2008

~Povestea cu blogul~

Zilele astea au fost mai zbuciumate dintr-un motiv demn de un episod din Seinfeld (atat de stupid) - blogul. Noaptea am visat blogul, ziua ma bantuia blogul, la munca nu ma puteam gandi decat la EL. Asa imi trebuie daca ma bag in chestii care nu le pricep, daca imi deschid conturi peste tot si nu imi dau seama ce inseamna.

Pe scurt, blogul a aparut la statusul meu de yahoo messenger. In mod normal nu m-ar deranja, mereu a insemnat doar un loc unde mi-am postat poze. Insa de ceva vreme am mai scris una alta, ganduri idioate, fara noima, sau cu prea multa, ganduri care parca nu mi se pare asa de OK sa le citeasca toti cunoscutii. Hmm, frica mea de public, frica mea de critica.

Orice ar fi, mi-a ocupat 2 zile din viata, am obosit. Partea proasta e ca desi am modificat conturi, modificat bloguri, sters conturi, linkul catre blog tot apare la statusul de mess.

Ma dau batuta oameni buni, cititi daca vreti. Va avertizez insa: blog cu continut strict personal :)

luni, 3 noiembrie 2008

~Curaj~

Ce lucru rar: curajul. Povesteam ieri cu o prietena despre vietile anterioare (hmm ... ) si faceam presupuneri despre ce am fost, ce am fi vrut sa fim. Iar replica ei a fost: eu sper ca macar intr-o viata anterioara sa fi avut curaj.

Da, trebuie sa ai curaj sa traiesti, trebuie sa ai curaj sa constientizezi ce vrei, de ce vrei si mai ales cu cine. E nevoie de curaj sa incepi ceva, mai ales ceva ce doresti asa de mult. Trebuie sa ai curaj sa duci totul pana la capat, sa nu renunti cand lucrurile devin aiurea.

De ce ne e asa de greu sa traim, de ce mereu inventam obstacole, mereu ne agatam de motive stupide doar pentru ca in definitv ne e frica. FRICA. Frica de necunoscut, frica de fericire, pentru ca odata cu ea poate veni si tristetea.

Ar fi bine sa incepeti sa traiti oameni buni, pentru ca viata e mult prea scurta sa o pierzi cu temeri idioate. De-ati stii cat e de bine sa fii iubit, sa fii strans in brate, sa te uiti in ochii ei - ai personei iubite si sa simti ca atunci, acolo, esti mai fericita decat ai fost vreodata. Pentru ca traiesti, pentru ca iubesti. Pentru ca ai avut curaj, atunci cand toti credeau ca e o nebunie.

Putin curaj, putin egoism! Putina nebunie!

miercuri, 29 octombrie 2008

~Despre forumuri si blogurile altora~

Mi-am redescoperit o pasiune, sa ma dau pe forumuri, pe blogurile altora, inclusiv sa comentez la diverse postari. Buuun, pana aici toate bune si frumose. Mai ales cand descopar si eu un forum care dezbate probleme care ma intereseaza si despre care mi-am dorit sa aflu mai multe, sa gasesc alte pareri, etc. Sau in aceeasi ordine de idei, descopar un blog care dezbate subiecte de interes.
Problema vine in momentul in care ceea ce scriu este interpretat in forma si chip de altii. De ce unii nu pot accepta alte opinii decat cele proprii? Eu niciodata nu am spus: asa cred eu, asa este corect. Respect parerile celorlalti si astept ca parerile mele sa fie respectate. Asa fac in viata reala, poate in asta virtuala oi fi facut altfel, cine stie !?
Oricum, sper ca micul incident de azi sa nu ma fi lecuit de forumuri si bloguri. Nu de alta, dar am muncit destul, am chef sa mai iau si pauze, cat mai lungi si dese :)







marți, 23 septembrie 2008

~6 luni~

Am fost acasa, s-au implinit 6 luni! Deja 6 luni de cand s-a dus. E ciudat cum a trecut timpul asta, acasa fiind am retrait toate senzatiile de atunci, disperarea, usurarea ca nu se mai chinuie, groaza ca nu o sa il mai vad niciodata. Dar la mormant a fost liniste, m-am simtit parca pe alta lume, mult mai calma, mult mai buna.



Eu nu prea cred in multe pe lumea asta, dar am o convingere ca este bine, ca este undeva cu chitara in mana, cu tigara in coltul gurii, cantand vreo melodie de la Metallica. Trebuie sa fie undeva, nu se poate ca drumul lui sa se fi terminat deja. Nu asa de brusc, nu asa de dureros.



Mi-e dor de tine, fra.


vineri, 12 septembrie 2008

~Am prins buchetul !~

Rochie alba, flori, mire, nasi, poze, formatie, rude pe care nu le-ati vazut niciodata ... oboseala, mancare multa, inutil de multa, glume proaste facute de unchi beti. Caldura, fum de tigara, zgomot, muzica populara imposibil de dansat! Cam asta inseamna pentru mine o nunta. Probabil pentru miri nu este chiar asa cum am descris eu .. Mai mult ca sigur ca este mult mai rau. Noroc cu darul de la sfarsit, altfel chiar nu ar merita toata oboseala.

Din cate imi aduc eu aminte, niciodata nu mi-am imaginat propria nunta. Mereu m-am gandit ca as fi o mireasa aiurea, asa ca preferam sa imi imaginez ca nu o sa ma marit in rochie de mireasa.

La ultima nunta am prins buchetul. "Tu urmezi acum, trebuie sa te casatoresti!" striga mama mirelui. Lumea radea, mireasa radea. Eu insa sunt convinsa ca nu va fi nicio nunta. Nu are cum sa fie. Si oricum, nu as fi o mireasa frumoasa. Ma bucur sa le vad pe prietenele mele mirese, sa pozez mirese necunoscute in parc, este mai mult decat suficient pentru mine in materie de nunti.



O necunoscuta..

luni, 1 septembrie 2008

~Povesti cu ... zane~

Aseara, inainte de culcare, mi s-a cerut sa spun o poveste. In timp ce ma gandeam eu ce sa inventez, mi-am dat seama ca instinctiv nu imi mai venea sa spun povesti cu feti frumosi si ilene cosanzene ... ci doar cu ilene :))) Da, da, stiu ... Este desoperirea, acomodarea, acceptarea. Dar mi s-a parut amuzant oricum, felul in care este acum pentru mine realitatea.

Aaa, pana la urma povestea a fost ceva de genul: a fost odata o preafrumoasa fata care s-a indragostit :D si au trait fericite pana la adanci batraneti. Noroc ca adoarme repede !



miercuri, 27 august 2008

~Eu~

Ce te-ai face daca te-ai simti diferit/a, daca ai avea certitudinea ca nu esti ca toti ceilalti? Ai arata lumii ceea ce esti? Ai ascunde? Ai apara secretul "cu pretul vietii"? Eu am ales sa spun ... mi-a facut bine, majoritatea m-au sustinut, nu m-au condamnat, poate chiar le-am stimulat fantezia :). Unii insa m-au condamnat, m-au si abandonat.

Asta este cand esti diferit de normal. Cei din jur reactioneaza ciudat, neprevazut. Unele sunt surprize placute, unele din pacate sunt adevarate dezamagiri din partea celor de la care nu te asteptai, de la care erai convins ca vei avea doar sustinere.

Asadar, voi ce ati face daca ati fi convinsi ca sunteti diferiti? Eu una am spus.

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

~Lacul~

George Topirceanu - Lacul

În grămezi greoaie, norii
Dintr-o parte străbătură
Şi de chipul lor pătrunsă,
Faţa lacului e sură.

Lângă apă, singuratic,
Plopul trist, fără veşmânt,
Jeluindu-şi frunza moartă
Se îndoaie după vânt.

Pleacă unde după unde
Şi mişcarea lor domoală
Colo-n trestie pătrunde,
Legănând o luntre goală...

Mult aş vrea în feeria
Unei nopţi de mai, senine,
Să plutesc pe apa-ţi clară,
Cu iubita lângă mine,

Şi a undelor poveste
Nesfârşită, s-o ascult...
Dar aşa, cum eşti acuma,
Lacule, îmi placi mai mult!