Am fost acasa, s-au implinit 6 luni! Deja 6 luni de cand s-a dus. E ciudat cum a trecut timpul asta, acasa fiind am retrait toate senzatiile de atunci, disperarea, usurarea ca nu se mai chinuie, groaza ca nu o sa il mai vad niciodata. Dar la mormant a fost liniste, m-am simtit parca pe alta lume, mult mai calma, mult mai buna.
Eu nu prea cred in multe pe lumea asta, dar am o convingere ca este bine, ca este undeva cu chitara in mana, cu tigara in coltul gurii, cantand vreo melodie de la Metallica. Trebuie sa fie undeva, nu se poate ca drumul lui sa se fi terminat deja. Nu asa de brusc, nu asa de dureros.
Mi-e dor de tine, fra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu