luni, 23 februarie 2009

~Un secret~

Urasc ca trebuie sa pastrez un secret. De ce trebuia sa imi spui tocmai mie?! 
"-Iti spun un secret, dar sa nu mai spui la nimeni! - Nici chiar la ...? - Nici!!! La nimeni!".  
E un secret bun, un secret interesant... Uff, oare sunt o barfitoare? Daca ar fi fost un secret pe care sa il descopar eu , atunci da, l-as fi pastrat, l-as fi studiat pe fata si de dos, dar asa, unde e amuzamentul? Sa stiu ceva interesant, dar sa nu pot zice (chiar sunt o barfitoare!)! Ce aiurea ...

Sa descoperi secrete insa este altceva. Cu cat o persoana are mai multe secrete cu atat e mai interesanta. Acea aura de mister care o inconjoara, acea sclipire din ochi cand ascunde ceva! Oare dupa ce se descopera totul, se "duce" fascinatia? 

PS: E luni? E luni ! Se termina iar luna, iar mult de munca ... Dar o veste buna: vine primavara! Astept primavara de 2 luni, acum musai sa vina. Ca pozele astea facute iarna sunt atat de aiurea!



1.

2.

5 comentarii:

ileanne spunea...

eu prefer sa spun decat sa aflu secrete :P
refuz sa ascult destainurile altora, asta daca nu e vorba despre un foarte bun prieten despre care sa stiu ca n-are cu cine altcineva sa vorbeasca si ca l-ar ajuta sa se descarce. in rest: mainile la urechi precum maimutica si lalalala pana se lasa pagubas omul.
se aplica si la 'descoperit' secrete. bine, depinde de secret :)

cu toate astea, imi place o barfa buna (chiar mai mult decat ar trebui :">)

cat despre persoanele misterioase -- intr-adevar, fascinatia scade odata ce incepi sa le cunosti secretele. asta daca nu dai peste genul acela de persoane spontane si imprevizibile care sunt un continuu mister chiar si pt ele insele :) si totusi, cate secrete poate avea cineva?

p.s. tocmai am terminat de citit o carte despre spioni (una chiar buna) :P

ileanne spunea...

a si pozele nu-s aiurea :)

Etta spunea...

Uitandu-ma la pozele tale tocmai am avut o revelatie: brazii din Romania au o forma a lor particulara, pe care as recunoaste-o dintr-o mie. Pana si felul cum sta zapada pe crengi si pe acoperisul caselor, consistenta apoasa, grea si totusi pufoasa a acesteia imi sunt teribil de familiare.

altemps spunea...

Multu Ileanne.

Etta, niciodata nu m-am gandit la asta ... nu cred ca am mai vazut brazi altundeva ca sa am cu ce sa compar :d

Etta spunea...

M-am cam riscat cu o astfel de declaratie, sunt sigura ca specia asta de brazi este raspandita pe o zona geografica mult mai mare decat Romania. Nici eu nu am fost prin Europa deloc, nici macar in vizita la tarile vecine si prietene, ca sa verific teoria.

O chestie sta totusi in picioare, sunt anumite locuri care au un spirit aparte, o esenta a lor unica, si ajunge sa le vezi numai o singura data, ca imdediat se insurubeaza cu trademark-ul lor in memoria ta. Poate asta e unul din aceste locuri sau poate e doar celebra poezie a geografiei romanesti, cine stie.