joi, 23 aprilie 2009

~Ei ma judeca~

Vreau inapoi naivitatea, vreau inapoi nestiinta. Vreau sa nu mai simt apasarea secretelor, sa pot sa ma uit in ochii lor fara sa vad si partea putreda, intunecata. Nu e corect, asa nu mai imi place jocul... Asa ma simt superioara lor, pentru ca eu mi-am pastrat inocenta, pentru ca viata mea e curata. Da, e curata, e frumoasa! Desi ar spune altceva. Ar scoate in evidenta acele parti neintelese, pentru ca in lumea lor mica nu pot intelege cum altcineva poate fi diferit. Nu pot intelege decat mizeriile cu care sunt obisnuiti, acele mizerii specifice varstei, generatiei lor.

Ce ciudat .. Parca toate au fost facute in ziua aia special pentru ca eu sa am acest sentiment. Discutia, mizeriile iesite la suprafata, dezgustul, drumul, oboseala, cartea, ameteala, troleul, nenea mirosind a bautura ieftina ce se atingea de mine. Ce lume infecta! Ce dobitoci … am o scarba profunda, o scarba de care cu greu ma pot elibera. Pentru ca stiu ca ma voi intoarce acasa, pentru ca il voi vedea, ii voi vedea, va trebui sa ii iubesc in continuare, sa ii respect in continuare. Cum se face asta cand ai sentimentul ca nu merita?

Si ei ma judeca pe mine …

3 comentarii:

Etta spunea...

Cum se face asta? Probabil o intrebare retorica, pentru ca nu cred ca exista cineva care sa aiba pretentia sa fie respectat si iubit neconditional totusi, fara sa devina ridicol, parinte sau nu.

E greu si pentru ei cred, vin dintr-o generatie care a fost brainwashed pe timpul comunismului, care continua sa fie controlata in continuare prin tot felul de dogme. Pur si simplu nu au avut niciodata vreo sansa. Nu le gasesc scuze, pentru ca nu toti au reactii de genul asta, doar observam ce presiune a fost dintotdeauna pe generatia asta mai veche, totcmai pentru ca au fost asa de usor de manipulat. Au fost intotdeauna electoratul preferat de aproape toate partidele tocmai pentru ca sunt predispusi la atitudini inflexibile, sunt judgmental, sunt influentabili si controlabili. Cum pot ei sa accepte acum, fara struggle, principii care ar face viata lor un pic meaningless?

Dezgustul cere prea mare efort, pe bune, pe langa faptul ca e o emotie negativa. Imi inchipui ca e enorm de greu, dar poate, daca vei reusi sa nu lasi valul asta intunecat sa ajunga la tine, sa te destabilizeze, atitudinea lor va deveni asa cum si este de fapt in the end: irelevanta :)

Lexa spunea...

Cred ca mai bine decat a scris Etta, nu se putea spune.

p.s: cred ca imi place blogul tau :)

anca spunea...

Cei pe care ii iubim nu ne merita adesea si ne judeca mai tot timpul. Asta nu inseamna ca ii iubim mai putin... Cat despre intelegere: unele lucruri sunt greu de asimilat atunci cand nu ai fost educat sa acorzi o sansa iubirii, inainte sa judeci. Nu e vina nimanui ca s-a nascut in epoca in care s-a nascut, dar, daca cineva prefera sa ramana in epoca respectiva, desi noi, restul, suntem deja in alta, asta inseamna limitare. Iar oamenii limitati nu inteleg nimic din ceea ce le depaseste orizontul.