Zice lumea ca m-am facut rea, zice lumea ca acum am curajul sa spun ce gandesc, sa-mi sustin punctul de vedere. Mai zice si ca sunt crizata si ca reactionez prea impulsiv.
Zice el ca n-am experienta , probabil gandeste ca nu fac nimic toata ziua. Pot sa demonstrez contrariul, mai mult decat am facut-o pana acum? Pai cu siguranta o sa incerc – doar ca m-am cam saturat sa tot incerc, sa nu reusesc! La dracu, zic din nou!
Cica am devenit a dracului. Pai cum mai, “am devenit”?? Asa de bine m-am ascuns? Si toate astea de la faptul ca mi-am sustinut punctul de vedere in fata comunistilor! Comunisti idioti si incuiati la minte, comunisti care in afara de propria poezie, de propriile ideologii rigide, nu vad. Care nu pot nici macar da dovada de suficienta inteligenta sa aplice dracului acele ideologii la fiecare caz in parte. Dar comunistii au experienta, avand experienta sunt apreciati, fiind apreciati, li se accepta orice aberatie.
Zic unii* ca nu trebuie sa iti pierzi rabdarea, ca trebuie sa lasi sa se intample ce trebuie sa se intample, suna asa de frumos dar asa de greu de aplicat. Desi stiu ca pana la urma se va intampla, desi stiu ca pana la urma comunistii se vor impune, de ce sa nu le arat ce cred si cum vad eu lucrurile.
Un lucru bun: o noua provocare – imblanzirea comunistilor! Dracu sa-i ia!
* citesc in timpul liber
Un comentariu:
uau, cine te-a suparat mai?
Trimiteți un comentariu